I die

Simt ca inainte de aceasta poezie trebuie o completare. Subiectul acestei poezii nu este moartea, ci viata. Sau mai bine zis renasterea. Momentul in care inchizi ochii si mergi mai departe.

My heart is heavy, my head is low,

My arms are weary, my eyes are slow,
A thunder of pain breaks my heart,
Because my hopes were torned apart.

Dreams feed my daily, but I barely live,
I think life has nothing more to give,
I feel tired and depressed,
My heart surely needs to rest.

Today I keep my head up high,
This is the day I proudly die,
I fear not death, but she fears me,
This is the time I rest to sleep.

The slumber only angles know,
Awaits for me to slowly show,
That I deserve on clouds to fly,
And leave this world without a sigh.

I close my eyes and so I die.
If Juliet did, why can't I?
Romantic end, to a tragic life.
I smile; I no longer need to strife.

I feel no fear, I feel no pain.
Illusions make me cry again.
I have to go, this is goodbye,
I close my eyes, and so I die!

Alegeri

Alegeri. Tot in viata asta se rezuma la lucrurile pe care alegem sa le facem sau alegem sa le zicem. Tot ce ni se intampla este un rezultat direct al lucrurilor pe care le facem. Si chiar daca uneori nu realizam si faptul ca nu facem nimic intr-o anumita privinta este de asemenea o alegere.

In ceea ce priveste oamenii pe care ii iubim si ei sunt tot o alegere poate una subcostienta sau poate una care nu tine de gandire ci de suflet. Si iata ca ajung la ceea ce ma apasa. Sa sufar si asta e o alegere. Este alegerea mea sa ma pedepsesc fara sa fac nimic si astfel aleg sa stagnez. Mi-e frica urc acea treapta pentru ca mi-e teama ca as cadea, cu toate astea stiu ca eventual va trebui sa o urc, insa cred ca cel mai teama nu imi e sa nu o urc ci mi-e teama ca m-as putea urca pe ea si ca as vrea sa cobor. Iar in acel moment as stii ca nimeni nu e vinovat sau responsabil pentru ceea ce mi se intampla, nimeni in afara de mine evident. Ar fi o alegere pe care ar trebui sa mi-o respect eu mie si asta ma sperie ingrozitor.

As vrea un moment in care sa gasesc lucru care ma determina sa fac ceea ce fac, sa numai supra analizez lumea in care traiesc si sa ma indepartez de prietenii mei. As vrea sa aleg sa fiu nebuna si libera, sa nu tin cont de ceea ce ma inconjoara, sa am spre cine sa fug. Dar eu aleg sa fug cu capul inainte, mai adanc in interiorul meu. Mi-e frica sa ma gandesc ce m-a facut sa aleg sa ma simt asa, oarecum stiu, dar mi-e frica sa verbalizez. Imi e teama ca lumea mea e doar un castel de carti care la prima briza o sa se rastoarne, iar singura carte care va ramane cu fata in sus va fi asul de inima neagra. Asta evident ca sa poate tine companie inimii mele care deja urla singura de batjocora la care am supus-o singura.

Am ales sa ma ridiculizez singura contrazicandu-ma prin niste clisee idioate care nu ma caracterizeaza. Am ajuns sa spun ce consider ca e mai de pret ca sa nu ranesc, in loc sa spun exact ceea ce simt si gandesc. Iar in tot amestecul asta care e viata mea acum, un sigur lucru stiu ca vreau, sa ma opresc pentru o secunda si las lumea sa treaca pe langa mine, iar eu in acel moment sa clarific ceea ce imi doresc eu. Fara sa ma umilesc si fara sa-i fac pe altii sa sufere, sa ma dezleg de tot ce inseamna ceva pentru mine, sa renunt la orgoliu si la teama, sa ma privesc detasat de toate circumstantele iluzorii si sa aleg sa fac ceea ce este mai bine pentru mine. Sa invat ce inseamna sa te alegi tu pe tine.

Tot Steaua straluceste!

Liga lui Mitica locul controverselor.
Cu totii am inceput sa privim cu dezgust ce se intampla in fotbalul romanesc. Poate ca jocul echipelor noastre favorite nu straluceste. In schimb perlele rostite de presedintii de club ne orbesc pe toti.
Fotbalul nu mai e o cale de divertisment sau un sport, ci un camp de lupta in lumea imaginilor pe care unii sau altii vor sa le creeze.
Ca in orice an, in campionat trebuie sa existe o echipa a "blaturilor". Daca anu trecut era Dinamo, si acum doi ani Rapid, acum este iarasi randul Stelei. Evident ca trebuit sa umble cineva la butoane ca sa i se dea 3 puncte la masa verde in fata rapidului?!
A batut Steaua la Vaslui?! Porumboiu striga din toti plamanii "blat! Dorinel Munteanu si jucatorii au facut blat"! Asa de ce sa nu incepem sa tipam ca Dinamo a facut blat cu CFR aseara. Traim intr-o lume in care nu stim sa pierdem cu demnitate si sa castigam cu respect.
Mi-e sila de lumea asta murdara. Poate ca Steaua nu joaca excelent, dar pe mine nu m-a anuntat nimeni, ca mai nou se tine cu finantatoru, nu cu echipa! O fi Steaua mai prafuita, dar nu e acoperita de noroi ca alte echipe.
Si sunt convinsa ca atunci cand momentul adevarului va veni (UEFA sau CHAMPIONS LEAGUE) tot Steaua va trece testul si va straluci!

In ce lume traim?

Aflu din ce in ce mai multe lucruri triste. Lumea corupta in care traim, oamenii rai care au doar interesul personal. Din pacate nu e un film horror, e o realitate in care traim.
Ce ne nemultumeste ca cetateni ai acestui oras?
Presupun ca enorm de multe.
Si ce facem?
Nimic!
De ce?
Asta e o intrebare fara raspuns. Drumul Taberei cartier verde...a fost candva, dar numai e de mult. Si ce facem?
Nimic!
Alte cartiere care si-au pierdut culoarea, centrul istoric care se prabuseste in ruina, mizeria care inunda strazile!
Trist la fel ca vremea mohorata si ploioasa care descrie lumea in care traim si deplange lumea in care traiam.
In ce lume traim?!

Jon Bon Jovi in Romania

Celebra formatie de rock Bon Jovi va concerta la Bucuresti pe data de 22 iulie, potrivit site-ului divercitycafe.ro. Inca nu se cunoaste locatia sau pretul pentru bilete la concertul Bon Jovi din Romania, si nici cine va organiza evenimentul. Ce este sigur, este faptul ca fanii acestei formatii si iubitorii rock-ului vor avea oportunitatea de a se bucura de prezenta acestei faimoase trupe, care ne-a delectat cu multe piese incredibile de-alungul anilor.

Noi sau ei?

Sunt eu, cu mine impotriva tuturor. Stiu cum imi traiesc viata si ce vreau de la ea, am limite si nu ma limitez la experientele expirate ale altora. Traiesc asa pentru ca aleg sa o fac , desi uneori libertatea de a alege mi-e constransa de niste oameni carora le atat de teama ca cineva va repeta greselile lor, incat incearca sa te tranforme in cine nu esti si nu vei fi niciodata.

Urasc sa fiu pusa in situatii extreme si cu toate astea in ceea ce a fost refugiul meu ma confrunt cu ele zi de zi. Astazi ma ascund in mine unde numai adancimea gandurilor mele si numai ale mele e ceea ce conteaza. Imi doresc pentru o secunda sa scap de toate vorbele astea goale despre ceea ce este viata, eu aleg sa o traiesc nu sa o vorbesc, poate ca altii aleg altceva, sincera sa fiu nu ma intereseaza si nu e treaba mea. Tot ce conteaza este sa fac ce stiu, ce pot, sa dariuesc din mine tot, caci indiferent ce varsta am, sufletu-mi-e de copil, speriat si cam umil, insa uneori il mai eliberez si sincer va zic ca nu delirez, stiu cum sa traiesc viata fara indicatii, chiar daca toti frustratii simt nevoia sa spuna tot ce ei gandesc, sa rationalizez, nu ma mai obosesc.

Aleg sa fac greselile mele in viata mea, nu pe altora, nu preschimb, si nu subscriu sa devin un cadavru viu si daca o secunda as avea sa va zic despre lumea mea, nici in mii de ani nu as putea, pentru ca sunt mai vie ca oricine altcineva!

Povestea

Cand visezi ce nu exista,
Limitele iti dispar
Si speri ca viata-ti nu e trista,
Dar lacrimile tot apar.


Si ai vrea sa zbori departe,
Catre nori spre libertate,
Dar ai uitat ca nu ai cum,
Caci aripile-ti sunt doar fum.

Tot ce-a fost si inca este
Sunt doar pagini din poveste
Nu poti sa faci ce vrei
Esti doar un personaj ca ei.

Viata ta nu o conduci ,
E ideea unui scriitor ,
E naiv si muritor ,
Numai tu d-eternitate te apuci.

Tu vei fi, dar vei si trece,
Doar simbolul va ramane
O poveste grea si rece,
Ce e azi, dar nu-i si maine…